Mă vin , mă vin într-un tîrziu
ce pîntec roditor mă are ?
sînt ipostaza unui fiu
supus acelor căi bizare ,
vă voi cuprinde-n ochi umbriți
îmbătrînirea trecătoare ,
cînd întristarea v-a atins
visate capete greoaie ,
cît între brate mai aveți
imensa vremii așteptare ,
în mama cresc cît un poem !
și pulsul sîngelui mă doare...
aroma fostelor tăceri
o voi afla în fiecare;

Mă vin , mă vin , într-un tîrziu ,
aparținuta mea culoare
mirosul apelor să știu
sub razele incendiare ,
îngăduit ca un suspin
în pieptul unei căprioare.