Cuvânt adăugat privirii,
în care starea coboară
pe vertebre de neputință,
în care secunda
strigă timpului
Că totul e în van
și nimicul rămâne
același... nimic...

iubirea se încinge
cu centura resemnării
și nimicul hapsân
înghite floarea de colț
- a speranței...

firul de iarbă al tăcerii
adaugă dalelor
din curtea țipătului
încă o stare
fără amprenta decenței...

te iubesc femeie
visul de foc al iubirii
prin vene de uluire
și sens ivit din suflet...