uneori
cuvintele se răsucesc în aer pur și simplu
și eu privesc
și timpul lunecă dinspre ceva înspre niciunde

mă rog să nu
să nu mi se închidă ochii
de-atâta liniște

simt cum ceva îmi umblă prin memorie
poate un gând
desprins din viața asta ca un carusel de vise

plouă fecund
și eu adorm ascunsă într-un gest de disperare
și mă prefac în pasăre sau poate pom
sau ceva mult mai mare

un fel de foarte grea singurătate și prelungă