ar trebui să scriem o poezie cu vișine
despre cât de real e gustul acrișor
al mâinilor tale mângâind sfârșitul
pisică nebună bolind în al 7-lea cer
de mușcătura unei flori carnivore
la picioarele mele se termină lumea
același tablou fără semnătură nimicul
adăpost de iarnă celui solitar
inutil labirint pentru pașii în cadență
ai unei armate de visători răpuși
de o magnetică flămandă uitare