Scumpei mele nepoțele Raluca

Era un ceas cum încă n-a mai fost
Planeta se rotea-n melancolie,
din Ursa Mare ochii mi-am întors
în dansul pur nuntit de-o veșnicie.


Pe rînd, treceau cometele-n fîntîni
pădurea imnic intonase,
și-n aură albaștrii Heruvimi
o-nconjurau cu pîlpîiri sfioase.


O roză-nrourată prelungea
văpaia irizată în suflare...
tu înfloreai cu izbugniri de nea
mireasmă-a primăverii viitoare.