când timpul m-a ajuns din urmă
alergam pe secundarul pierdut într-un vis
adunam rămășițele unei lumi
pe albastrul orelor îndoite din pensulă
pictam gânduri

am oprit acele pe douăsprezece
fluturii nu-și mai zboară secundele pe aripi
odihnesc culorile lângă clopotul din umbră
departe de jumătatea pietruită a tabloului
unde timpul s-a oprit

cum mă privești
o altă dimensiune mă adună secundă
lăngă mine secundarul pierdut asteaptă o alta

dă-mi mâna