Alerg, spirale-trepte-mi sar în cale
râvnesc s-ajung la culme fără sfoară
arunc din zdrențe, brâuri și din poale
sărut și plâns necopt în miez de vară

Te smulg cu rădăcini să am o floare
în noapte când cometele dansează
și cad ca un Icar de prea mult soare
în praful cu miros de UV rază

Mă văd în zori pe-un mal abrupt de viață
îmi oglindesc albirea în tăcere
tu dormi profund, ți-arunc un fum în față
mă țin de el c-o ultimă putere

Uitând că am lăsat în urmă sfere
ca să-ți ating o singură suflare
pentru sclipirea clipei în cădere
am străbătut cărări neiertătoare