În amurg se închide ora zilei târzii,
îmbrățișați sub cupola lunii...
am rămas tăcuți fierbinți
și clipa când sărutul nostru
a atins tot cerul nopții...
s-au aprins stelele ce le-am atins...
cu sărutul nostru ca un vis...
petalele buzelor noastre îngemănate
topesc picături de dragoste peste noi doi
și clipele se sting curgând

Se văd și zorii...
vin alergând... în săgeți aurii,
lumina străpunge și deșteaptă... un ultim sărut
ce ne-a lăsat îmbrățișați
în spirit,
în suflet,
în trup,
cu același gând parfumat... diseminat și alb
ce a rămas pe buzele aurii violacee,
ce n-au stat... vreo clipă din noapte
din dansul lor plăcut.

A fugit și ultimul sărut...
când soarele a apărut,
pe cerul zilei...
mare și tăcut.


06.06.2009 ASiIiVro