Eu sunt frunză și tu ești soarele ce mă hrănește
Pădure îmi ești, copac îți sunt,
La rându-ți frunza ce mă viețuiește
Ești vântul care piaptănă prin ramuri
Sunt norul ce prin tine doar plutește
Sunt coama albă, înspumată
Ești țărmul care mă topește
Sunt tăcerea buzelor în noapte, pregătit să primesc
Sărutul cel moale, cu susur de șoapte ce ești
Și mai ești depărtarea din zare
Sunt linia în care te pierzi
Ești murmurul dintre alb și negru
Sunt pana ce în dimineți te strigă pe nume
Un lanț dintr-un destin tu ești
Dar mai presus, mai sus de toate,
Eu sunt o za numai a ta
Și tu o împlinire sferă,
Pe inelarul meu eternă.