Secătuirea mi-a molfăit
pana scăpată de puf
viața...
a rămas datoare
prematur
mi-e bine în crepuscular,
orizonturi închise
acum sunt nimic
dispărut,
ca și gând
râs, mască la plâns
înainte de bine.
Ucide,
trebuie să moară
încă via.
La început,
va ploua cu soare
apoi, doar soare
se va topi dala din tine
nici urmă de amintire,
pași...
Orizonturi deschise.