E liniște în noaptea de argint
cerul coboară văluri de mătase,
luna s-a furișat printre dorinți
și stelele-s încă somnoroase.

Aștept un tren ce nu mai vine
liniile toate -au ruginit
iubirea, pierdută-i printre șine
și dorurile... au îmbătrânit...

Sau poate s-au ascuns cu luna
printre norii rătăciți pe cer,
printre vise strânse în cunună
și, învăluite cu mister.

E noaptea cu vrajă încărcată,
doar luna mai trimite uneori
câte o rază cu farmec pudrată,
ca să alunge așteptații zori.