Doar sâmbăta și duminica nu mă întâlnesc cu Nichita.
Azi mi-a fost dor de el și m-am gândit că poate ne vom întâlni
În altă viață, în altă lume.
El va fi tânăr și, cum îl știu, boem; și eu, eu voi scrie poezii multe
Până o să-mi dea un semn că a citit măcar una din ele.

E singurul motiv pentru care-mi doresc să fie ceva dincolo de moarte.
Să mă întâlnesc măcar o dată cu el, să bem un pahar de vin negru
La o masă, într-o cârciumă de lânga blocul din Amzei.
Să-mi scrie o poezie pe un petec de hârtie sau pe un șervețel.
Și să mă pot duce să mă odihnesc definitiv, fericită.