Frigul ce crapă
lemnele arse pe jumătate
de pe lângă copiii
morți în așteptarea
falsului crăciun cu
falsa lui căldură
și șorici de porc
ars de tot -
reclamă, cheamă, plânge.
Pământul căcăniu,
uscat și prăfos,
păstrează-n amintirea
lui ancestrală
gustul fulgilor de zăpadă.
Acum,
tot ce i-a rămas,
în așteptarea falsului crăciun,
sunt picături
de ulei
de motor
sintetic;
și-o balegă
a unei vaci costelive
ascunde-n căldura ei
o vrăbiuță amărâtă.
Pisica însă, a murit demult,
în pastelul iernii trecute.