Soarele acoperă pământul
cu beteală aurie.
Nici o adiere...
Susură apa pârâului.
Somn.
Arșița și-a-ntins arípile
peste toată făptura.
Zarea arde în flăcări
și sub dogoare
fânețele dorm.
Aerul se leagănă-n valuri
peste câmpul cotropit de lumină.
Vrăjesc tăcerea lăcuste
în cânt
monoton.
Stăm singuri în iarbă visând
în somnul amiezii
și-al timpului lung...
Prin părul tău desfăcut
mâna-mi alunecă leneș
pe gât, pe umerii calzi.
Sub palma mea înfiorată
îți simt
tot sufletul.