Ar putea fi o zi din acelea pe care le vrei
o zi cu oameni întâlniți de la mersul pe jos

cumsecade e să te vadă plimbându-te
din când în când
câte un vechi prieten de mult neprivit în ochi
și să-ți zâmbească:
ce faci omule, cum stai cu tranziția asta
sigur mai trăiești?
sau doar te miști de la un capăt spre altul al zilei...!

ar putea fi și o zi din acelea,
în care timpul tresaltă
de parcă ar avea amprente la mâini
atunci când merge încet
să-ți fure un zâmbet
dar mai ales să nu te doară trecerea lui
aproape rectilinie
pe tomograful orizontului tău
ca o lamă ce închide marginea îndepărtată a ochilor,
prin apăsare

dar nu-i decât o zi oarecare
ce ne privește din oglindă
și în felul ei mereu o altă imagine
îți spune apăsat, nevorbitor
cu chipul tău:
"împușcă-mă în fiecare seară"!