Iubirea m-a făcut copil
Și parcă-i ieri…
Ca prima oară:
Iubire eu îți sunt copilul
Ce a uitat să moară.

Iubire, sunt nemuritor,
Nu mă mai vrea țărâna...
Cu ochii reci și pieptul gol
Mă-mpraștie lumina.

Iubire, sunt doar o cutie
Ce îți ascută gândul.
Þi-a trebuit inima mea,
Eu rămânând doar trupul.

Mă cheam-abisul mai profund
Să îmi ofere pace.
Cu ochi-nchiși văd drumu-n gând,
De-acolo m-oi întoarce.

Nimic nu mă mai stăpânește,
Nimic nu mă mai cere
Spre mâna ta, spre ochii tăi
Speranța vieți-mi piere.