nu sunt eu

sunt umbre călăuze peste ani
riduri ce ascund destule secrete
ochii sătui se atâtea mizerii
piele căptușită cu creme
farduri

în schimb sunt scurgeri imense
copii pe care nu i-am născut niciodată
apocalipse la șfârșit de deceniu
rupturi ale miocardului
la fiecare control

picioarele se leagă de cap
mâinile se încolăcesc în neștire
motto-ul și motorul schimbării

undeva suspendată de perete
într-o ramă veche
ștearsă de praf
o dată la o mie de drame