frunze de ienupăr
cutremură figura-ți crispată de mânie.
ace ating valuri condamnate să te ducă în larg,
ale unei oglinzi în care se scufundă treptat


flacără unui felinar.Toată noaptea printre astre stinse;
fără identitate, fără reflexe, fără rădăcini... atras de cântecul mierlos al păianjenului negru-
un nimic îndoielnic. Promite sclavilor pastila tinereții veșnice.Te apropii tot mai mult de granița vidului, acolo unde se procreează distrugerea.Câțiva pași înapoi... speriat


pornești spre interior. Traversezi o plantație de mandarini.Buf! Te trezești. Lângă
pat mirosul îmbietor a trei mandarine, te face să descojești visul portocaliu și să-i guști miezul.
Te uiți mecanic la ceas, constați că pe braț ai tatuat un păianjen negru.

Undeva, în depărtare, șuieratul unui tren te grăbește să pătrunzi în alt vis...
ai nevoie de lămuriri.