NEȘTIINÞE


N-am știut ce sunt, ce taină port în sânge,
Ce munți străini știu stânca să-mi înfrunte,
Ce drum de sat mă cheamă și mă strânge
Și ce lumini mă piaptănă pe frunte.

N-am știut nici ieri și nu voi ști nici mâine
Cât univers mă spală dimineață,
Cât din pământ se-ntoarce grâu în pâine
Și cât din el e trup pentru viață.

N-am știut că tot nu-i totul câteodată,
Ce multe sunt și cât puțin ne ține,
N-am cântărit, să nu știu niciodată,
Cât am avut și cât ne mai rămâne.