la început a fost marginea satului
și un cuvânt ieșit dintr-o burtă de chitară rece
respirația gesturile și celelalte reflexe ne-au apărut
mai târziu
odată cu asfaltul
sub greutatea căruia stau bătrânii noștri
și alte chestii neexplodate
totul e firesc ca o mână amputată


așternuturile plușate sunt tranșee
și din când în când cimitire
transpirația ni se scurge în bocanci
tremurăm ca o armată de epileptici
mecanism crâncen sinucigaș acționat prin comandă vocală

în satul nostru oamenii se nasc după-amiaza
și mor în fiecare seară pe marginea drumului
la comanda "pe loc repaus"