Pe aleea noastră, a iubirii alee,
N-o să mai fim vreodată noi, femeie.
O să mă plimb doar eu din când în când,
O să mă plimb doar eu cu tine-n gând.

Și o să plâng, în fond, sunt om
Și o să beau un kil de rom
Și lacrimi pe alee o să-mi cadă,
Femeie, te-am privit ca pe o pradă.

Nici-o speranță n-o să-mi mai permit,
O să învăț, treptat, că dragostea e-un mit,
E mitul sferei nesculptate încă
De valuri veșnic sparte pe o stâncă.