Stătea pescarul liniștit la baltă
Fără să scoată-un cuvințel
Când o femeie, bine, naltă
Puse toți ochii ei pe el
Vazuse că pescarul are
Alăturea de el, în spate
O cărămidă foarte mare
Ce mare curiozitate!
Se-apropie încet de el
Și-ntreaba cu un glas sfios
Ce face-aicea singurel
Cu cărămida aia jos?
Pescarul din ochi o măsoară
Și zice tare, frumușel:
-De vrei să stii, măi domnișoară
Mă lași să-ți fac ceva, nițel!
Stă, se gândește dama bine
Și-apoi îl lasă pe pescar
Să-i facă ei ce lui îi vine
Răspunsul însă...în zadar!
Într-un târziu omul îi spune:
-Ce curioasă e femeia!
Azi pește eu n-am prins, pe bune
Dar la pietroi...tu ești a treia!