Nu mă lăsa singur în mine
Este un loc atât de trist, de întunecat
De rece și străin

Nu mă lăsa să trăiesc cu mine însumi
Pentru că nu-mi
Ajung ca să gândesc în pace

Sau dacă ai hotarât să mă deportezi
Din sufletul tău încălzit la focul altei
Impresii

Mai treci din când în când
Să-mi ungi gândurile
Blocate

Sărutând, măcar, în vis angrenajul
Ce mișcă prin fața ochilor
Zâmbetul tău sărat

Și îngrijește-mi agonia mută
Cu mirosul amintirilor
Din timpuri străvechi

Când mă iubeai.