Destin hain, ce hărăzești
doar umbre negre de tritețe,
mai lasă-mă, căci iar suspin
acum ajuns la bătrânețe.

Mi-ai fost mereu precum o umbră,
m-ai încercat în fel și chip,
acum, nu mi se pare sumbră,
nici chiar durerea de pe sit.

Nu cred că pot să mai găsești,
pe umeri, să-mi așezi din nou
pedepse, ori te pregătești
să-mi cureți drumul spre cavou.