Privesc întunericul
Ce mă înconjoară
Și care-mi intră
Fără să simt
În toată ființa mea
Rămasă suspendată
Între dragostea pentru
Tine
Și nimic altceva
Pentru că nimic altceva nu mai
Contează
Acolo unde amintirile
Pălesc
Pentru că nu mai au rost
Să existe
Devenite inutile din cauza
Unui prezent prea simplu
Și dureros de frumos
Privesc întunericul
Din mine însumi
Ca pe un prieten bun
Ce vrea să-mi ascundă
Durerea de a nu fi și tu aici
Lângă un surâs amar
Și o lacrimă stingheră,
Încercând să o stingă
Cu un zâmbet de circumstanță
Care să țină loc de
Ceea ce știm
Și ceea ce sperăm

Și doar un gând răzleț
Că mă vei iubi și mâine
Mai strălucește în tot acest
Întuneric
Luminându-mi tot ceea ce
Simt că mai am de trăit
Cu tine.