Eu nu privesc ca Ianus cu teamă împrejur,
Pun sigur pas pe calea sau drumul ce aleg,
Chiar dacă greu m-așteaptă și rele prind contur,
Merg fără ezitare spre rod să îl culeg.
Nici nu scrutez cu ură când trec prin uși și porți;
Pe cei ce ce mă așteaptă îi răsplătesc cu drag,
Potrivnicii îi mântui, lăsându-i propriei sorți,
Ca orice om puternic când trece peste prag.
O simplă ezitare pentru cei lași e semn.
Prudența-i necesară la omul chibzuit,
Dar nicidecum pripeala să nu fie îndemn,
Căci te alegi în urmă cu scopul ne-mplinit !

Curaj și siguranță înseamnă frumusețe,
Dar asta nu se vede, la cei cu două fețe.