Flori de nu-mă-uita…


Cu flori de nu-mă-uita te-am învelit,
Să-ți împrumut senin din ochii lor,
Credeam că mă vei iubi la infinit,
Fiind doar al meu și nu al tuturor.

Cămașă ți-am cusut din flori albastre,
Să-ți liniștească inima arzând,
Credeam că toate dorurile noastre
Vor înflori-n buchete, rând pe rând.

Flori de nu-mă-uita ți-am pus pe pernă,
Să mă visezi în fiecare noapte,
Credeam că iubirea noastră-i eternă,
N-am vrut s-ascult intrigantele șoapte.

Flori albăstrii îți dăruiesc acum
Cu nostalgie, c-am fost și sunt a ta,
Dar voi pleca, presărând pe-al tău drum
Risipitoarele flori de nu-mă-uita...