Floarea ochiului și-a scuturat petalele
Privirea de altădată și-a pierdut cătarea
Pe vârful buzelor se odihnește plictisit un zâmbet

Un scaun oftează sub greutate - picioarele
Se dau în leagăn prelungind așteptarea
Să nu se ajungă la plânset

Masa - o ghilotină - îndeamnă uralele
Mintea pregătește cu precizie evadarea
O voce subțire alungă un scâncet

Icoana din perete își clatină razele
Hotărît să primești înfrângerea
Nu aveai timp - acum e berechet

Frânghia-nlemnită îți caută soarele
Norii se-ntunecă arătând surprinderea
Și pornesc pe bocet

Tresari și sari ferestrele
Scoți cureaua, eliberezi strângerea
Plutești, în văzduhul-nnegrit, lent...