treceau sacadat primăverile
oamenii se împuținau
dispăreau.

celor rămași nu le-am spus povești de dragoste.
le-am cerut să nu creadă, să știe sigur:
Între noi și moarte nu este nimic.

mă asaltează așteptările
și-n rest, ce-i deasupra, mi-e străin.
au învățat uitarea,
nimeni nu mă strigă, nimeni nu mă caută.

există doar acestă întrebare
care mă găsește mereu și mereu
Dacă tu ai fi fost, ai fi stat între mine și moarte?