nu crezi că ar fi mai bine

să plângem pentru ploi

e secetă și bacii n-au apă pentru oi

bătrânii nu au lacrimi singurătatea înghit

puținul somn îi vede din zi mai istoviți

ne ghemuim în bocet să plângem pentru toți

pentru țărâna sacră ce ține vii și morți

râuri și mări în zare

brazi plopi codri sub cer

sate cetăți orașe

oameni în arșiță și ger.



să plângem rătăciți să plângem în erori

cum din icoane sfinții în hohot pot să plângă

prin clopotele în dangăt și prin noi stingheri

când morții își petrec în cimitire

din ochii grei și reci să scurgem tot





absenți de urma lacrimii sărate

să plângem iar să plângem sec

de o fi să ne căznim în șoaptă

oraș al stingerii și învierii noastre

bolnav de atâția bocitori la porți

desculț să trecem ca prorocii granița

și să scâncim această despărțire launloc.