în scara blocului doi plozi își ling călcâiele
mă uit dar nu pot să mușc talpa muiată în jar mă arde
o șoaptă
ăsta
e gustul morții
obișnuiește-te
!
în scara blocului
mă aștepta mama cu tortul în brațe și frica în sân
tremuram
duhneam a piele pârlită o putoare ca de hoit
zicea mama
și am mințit când am spus că e deschisă ușa la beci
.
un sfert de oră a durat drumul am ros unghii angro nu știu de ce
nu știu
încă de atunci mi-era greață de oameni și îi iubeam
mai ales pe cei cunoscuți
mai ales de cei cunoscuți
.
mama povestea că eram mic și obișnuiam să pup pe fiecine
dar nu-mi aduc aminte să fi fost vreodată mic
.
ai crescut mare mihai
ai crescut prea mare ar trebui să te duc la un doctor
mai dă-le în dumnezeii lor de lumânări ai crescut mare
comportă-te ca atare și nu mă mai freca la creieri taci
și ascultă
poți să renunți la cadou până ia tactu banii
dorințele se împlinesc doar până în clasa a cincea
poți să mergi fără să tot zgâlțâi din mâini
poți să mai taci bine
mai taci
poți să te dai mare auzi să fii smecher mihai
să nu fii fraier
poți să te holbezi după fete trebuie neapărat să te holbezi după fete și
poți să
poți să’njuri și de dumnezei dacă vrei
numa’ să nu te prind că te masturbezi ai auzit și
lumânările sunt pentru morți să știi și tu
.
vreo două ore am stat bosumflat
.
pe urmă am crescut mare dar asta e altă poveste