Îmbrac singurătatea în cuvinte
să umplu acest gol pe viu
o umbră zace pe morminte
și e pustiu și e pustiu.

La margine de drum m-așteaptă
mai este timp, n-o să m-aplec
îi las o vorbă înțeleaptă
de crezi că vin, eu am să plec.

Fuiorul toarce mai departe
și fire albe ies acum
o lume-ntreagă ne desparte
tu ești acolo, eu pe drum.

Îndemnul îndrăznelii doare
și am să-l sting cu un sărut
chiar de e rece a ta culoare
tu să mă aștepți, pe-un dispărut.

Mai ai răbdare nu-i momentul
s-agăț armele toate-n cui
nu simți în urma mea torentul
când mă coboară, când mă sui.

Mi-a mai rămas să scriu o carte
să termin ce am început
dar rima asta le desparte
spre viitor, prezent, trecut.

Dă-mi liniștea să scriu în taină
și îmi va fi pe înțeles
nu pot să-mbrac o altă haină
de m-oi găsii îți sunt ales.