timpul mi se face fir de păianjen,
viața mi se ascunde într-un colț
de vreme, care țese ceață de dor.
zâmbetul tău a rămas pe o stradă,
așteptând aura dragostei nebune!
veneam cu un alai de îngeri,
cu stele cântătoare, jucăușe!
veneam și cu pământul roșu,
strălucitor, al inimilor născute
din cuvintele tale, călătoare prin timp!
da, da, veneam să-mi încălzesc sufletul,
îndrăzneam să sărut o gură de soare!!!

timpul mi se face cruce de păianjen,
viața mi se duce într-o durere
de ani, care țese firele ploilor.
sunt toată un leșin, o destrămare
de formule matematice, un pictor
care decolorează înțelesul picturilor!
sunt toată o întoarcere de femeie,
mă arunc pe ochiul de lună...
am nevoie de privirea ta, scânteie,
să mă cauți mereu, să-mi aduni
fiecare cerc, fiecare poem, fiecare strigare.
îndrăznesc să te chem, gură de soare!!!

10 august 2009, 09:52