Beție,
Ești angor
Și albă poezie,
Vârtej ce poartă-zbor
Minciuna și adevărul
Și cuib unde rănit
Se alină dorul;
Greu păcat
Lăsat
De Dumnezeu
Odată cu paharul,
Crâșma,
Crâșmărița
Căreia,
Cu mii de draci, i-aș săruta gurița.
...........................................
Alcoolul, pic cu pic, mă toarnă-n lume
Un semizeu bețiv
Și cu renume.
Doar înspre dimineață
Bodegile se-nchid
De sus, mă soarbe bolta-n gâtlejul ei avid.
Merg încet, pământul clătinând,
Cu capul în piept și doar pentru mine
Încetișor cântând.
E chiară beată luna
Și strălucește bruma.
Întârziat, hoinar, inofensiv,
O javră de cățel își pierde urma,
Iar stele ațintesc spre el
Ochi spălăciți și reci,
Ca de bețiv.