Stau trist cu vinul sec,
Cioburi sparte dintr-un bec,
Masă pustie,fărâmă de metal,
Și Lumea e ca un cristal ...

Lucitoare,sfântă ispășitoare,
Închisă,vidă,credință nimicitoare,
Doar mijloace,fără speranțe,
Doar idei si multe condoleanțe ...

Iubirea!?Sentiment de fază,
Schimbătoare,mereu in metastază,
Niciodată vrută,doar forțată
De puterea gândirii iraționată...

Speranța!?Senzație secundară...
Adormită,răscolită,mereu tandră...
Chiar irelevantă,dupa ei,
Însă Necesară în ochii mei...

Salvarea!?Moartea în vacanță,
Plimbându-se fără greață ...
Fără idei ori sentimente,
Doar foamete si alimente ...

Moartea!?Nimic...doar sfârșit,
Un alt fulg de nea topit...
O altă viață stinsă la aragaz
Arzând Lumea,bârfind în extaz ...