Un gard ce te desparte de lumea celor vii...
O lume-n care tot ce n-ai găsit in viață
găsesti acum...zadarnic...rătăcit...
Și bați timid în lemnul învechit
...priviri uimite de noul venit..

Ai putea să-i știi pe toți
ce hrănesc pământul cu trupul lor...
Și își continua visul sub stratul de flori?
Implori venirea dimineții ce ști că nu va fi...
te-oprește însă culoarea ochilor ce-i știi...

Pe-aleea-ngustă umbrită de tei
e silueta ce-ți agață pasul disperat...
Privește-i mai bine...nu sunt ochii ei?
Faci pasul din urmă...te-nvie un oftat...
Real urlii sinistru...'de ce nu am plecat?'


[J.D.]
26.martie.2008