Văzând de departe,
Nisipuri moarte.
O pată mare verde,
Mi se afișa în față.
Greu se pierde...
Venind mai aproape,
Imaginea mi se-nfățișa-n noapte.
M-am trezit cu ea pe ploape.
Da...ea era...cine altcineva?
Cu aceea rochiță verde,
Ce se deosebea de lumea veche.
Am intrat în vorbă cu ea.
Eu nu priveam decât la rochia,
Ce dansa cha-cha, când ea se mișca.
Mă uitam cum trupul ei,
Proaspăt îmbăiat,
Se lăsa, iată mângâiat,
De materialul catifelat, al rochiței,
Sub cerul înstelat.
Orizont apropiat,
Vis înmuiat,
Gând pistruiat.
Inima-mi bătea cu putere,
Simțeam cum se imprima de a mea piele.
Scoici în scrumiere,
Nopți efemere.