Pecete-mi pun pe inimă o seară
Cu porți deschise și cărări tăcute.
Alungi sfiala din pustii redute
Și patima n-o lași stingher să moară.

ÃŽn ochiu-n care valuri nu au cute
Se-așează taina tresărind ușoară.
Îți ferec sânii-n palma ce măsoară
Tăcerea nopții prea curând căzute.

Ne prăbușim în noi și-nfrigurarea
Ferește blând câmpiile de ger.
Simt focuri vii ce întețesc dogoarea

Rupând din carnea mea, cu dinți de fier.
Se-nfig în trup și nu-mi mai dau iertarea,
Ca să m-arunc din turnuri în eter.