„ Ploaia din minte
Răsună-n ecou.
Rămas fără cuvinte
E ca și ieri, din nou

ploaie în mine
Și-n lacrimi potop,
Alerg înspre tine
-n săruturi te-ngrop

din tălpi, de la glezne
Săruturi adânci,
Mă-mbăt cu mirezme
Cu ochii îmi plângi;

și tremuri încet
În ploaia fierbinte,
Te tot strâng la piept
Ca să te țin minte

și noaptea în vise
Prezentă și-aici,
Păcate promise
Vin; și îmi zici:

- Te iubesc cu iubire
Și tu asemenea;
Nimic să nu te mire,
Nici eu nu m-oi mira... ”

EtienneNoir, 20 Iulie 2007