Ca-ntr-o oglindă ninge și e iarnă
Și viscolește-ntr-una fără să mai știm
În care suflet au rămas să doarmă
Frumoșii fulgi ce-n noapte-i rătăcim.

Se-aud venind mereu colindătorii,
La mine-n casă bradul s-a-ntristat,
Ferestrele-mi suspină de când zorii
Să-mi mângâie singurătatea au uitat.

Voi întreba pe cineva străin să-mi spună
Cum se zâmbește-n prag de Anul Nou,
De ce pe cer sunt stelele-mpreună
Și Moș Crăciun e singurul erou?

La mine-n gând stau încă prăfuite
Vechi bucurii ce nu mi se oferă,
Și vreau să plâng când clipele-s grăbite
Spre nu știu ce speranță efemeră.

Se va-nsera-n curând și va fi noapte,
Eu am rămas la mine-n trup stingher,
Sunt sărbători de iarnă când se-mparte
Fără iubire, partea mea de ger.