Þi-ai încetinit avântul,
Apari mai rar pe firmament.
Tu n-ai nici un concurent,
Ai mereu umor prezent.

Ai carieră cu succese,
Nu ai eșecuri, nici un pic.
Din măreția ta reiese
Că Everestu-i un pitic.

De ai scrie sus pe cracă,
Scoți umor din piatră seacă.
Umorul care te prinde
Nu îți dă efemeride.

In ritmuri de optimist
Scriu catrene pont cu pont.
Și-n rime de epigramist,
Îți fac și-un tur de orizont.

Inima din tinerețe
Nu ține cont că-mbătrânești.
Dar tot mereu tu strălucești,
Fără urmă de tristețe.

Epigramist cu spirit viu,
Cu el eu îmi alung necazul.
Iar strofele ce ți le scriu,
Þi le ofer acum că-i cazul.

În încheiere, măi să fie,
Primește marea simpatie,
Și dă-ne ca și altădat’
Numai umor adevărat.