Când voi întinerii, mai pot,
să redeschid o poartă,
sau poate fără nici un rost
mă trec răpus de soartă?
Când voi mai plânge zile-n șir,
s-aud triste cuvinte,
sau poate este prea târziu,
iar sufletul mă minte?
Habar nu am, cât voi mai fii..
dar bine că mai sunt,
las timpul care nu s-a scurs
să-mi fie început sau poate-apus.
Of, cât n-am putut cuprinde
și cât am vrut să pot, dar timpul,
când mi-e dușman, prieten la un loc,
din piept respir trecut,
din ochi zăresc prezent,
iar gândul, un viitor trecut
de mult distrus...