Nici caldă și nici bogată în nuanțe,
Această toamnă prin care vlăguit mai trec,
Este de fapt un cumul de creanțe
Al rănilor, ce-mi sângerează-n piept.

Această toamnă ar fi trebuit să fie specială,
Întâmpinându-mă în pragul dimineții sale reci
Cu flori arămii, de ziua neutrală
ÃŽn care anii, mi s-au adunat... cincizeci.

Dar această toamnă, e ca și un mormânt
Rezervat aniversării cu cifră rotundă
Și burniță veșted; în răscol de vânt,
Calea-mi spre-nainte se înfundă.

Un soi de hibernare mi-a poposit pe pleoape,
Devorat de toamnă-n vitralii floribunde
Aș vrea să plâng în somn, visând că plec departe,
Dar nu am către cine, și nu am nici unde...