Locurile prin care-am trecut cu el,
privirile care le-am împletit împreună,
șoaptele care au rămas doar păsări
printre nori,
sărutările lui pline de foc,
pe toate le-am pus
pe-o lamă de cuțit și...
ca pe-o eșarfă,
le-am tăiat în două...

mă gândesc la el
și-acum îl văd
cu șoaptele mele-n brațe
numărându-le
cu sărutările așezându-le ușor
pe petale de trandafiri
iar privirile,
le lipea ca pe-un abțibild
pe fereastra de la răsărit
să poată vedea și el
minunile
care m-au făcut pe mine
curcubeu...