La malul mării sunt nisip,
Pe mine trupuri nude,
Talazuri vin lăsând pe chip
Murdare alge crude.

Mă arde soarele cumplit,
Norii s-au destrămat,
De ploaia rece ocolit
Am sufletul uscat.

S-apară luna, o aștept
În noapte-i dau binețe,
De secole ținea-voi piept
Puterii ei mărețe.

Ea cu mareea mă inundă,
Îmi taie răsuflarea,
Cu-mbrățișare, undă blândă
Mă răcorește marea.

Vântul nebun, îmi risipește
Fire mărunte aurii,
Din care un copil clădește
Castel, cu jucării.

Pe plaja mică el visează
La lumi împărătești,
Și cu migală-și modelează
Tărâmul de povești.

Castelu-i gata, o splendoare,
E vesel, fericit,
Dar lumea-l calcă în picioare,
Visul e năruit.

Băiatul plânge, dar tresare
Când lacrimile-i pică,
Că, din nisipul ars răsare
Un cavaler din mică.

Din jalea lui, zâmbet apare
Pe chipul îngeresc,
Din dulcele căzut în sare,
Noi aventuri pornesc.

Aici, pe țărmuri s-au născut
Poveștile cu chip,
Și azi și mâine și-n trecut
Din apă și nisip.