Uneori, când simțurile mele freamătă și se aprind de dorință
îmi imaginez cum te răstorn dezbrăcată pe o claie de fân,
cum trupurile noastre excitate se împreunează, devenind o singură ființă
și dansăm un dans erotic, transmis prin sânge de la un strămoș păgân.
Simt cum tresari înfiorată de plăcere, cum te încordezi
asemeni unui arc meșteșugit dintr-o creangă de alun,
ca apoi, săgeată devenind, să țâșnești și prin orgasm să te eliberezi,
să plutești fericită și ușoară în ’naltul cerului ca un lăstun.
Brațele tale tremurânde m-au tras adânc în tine și mi-ai inhalat vlaga
precum fumul amețitor produs de frunzele arse de tutun;
nu sunt beat ci doar cuprins de euforie și înveselit cu braga
a cărui malț speranța l-a fiert într-un înnegrit și vechi ceaun,
sub cerul încorsetat de stele, în care noaptea,
văl de doliu purtat de bezmeticul vânt,
se întindea vicleană peste munții cărunți și șesurile-ntinse,
pângărind tot ce are lumina mai drag și mai sfânt
cu smoala iluziilor topită-n dorințele ascunse,
în gândurile nerostite și-n fiecare pătimaș cuvânt.
Transpirația curge pe trupurile noastre iar gurile arse, cu buze învinețite,
se caută, însetate de sărutări, prin aerul înmiresmat...
dar mă trezesc într-un târziu din lunga visare căci brațele mi-s amorțite
de cât de tare am strâns perna la piept, chinuit de un dor neîmpăcat.