Șoapta rațiunii urlă
în peștera antifonată a cugetului.
Iar năzuința este doar clipa...
o poftă ce trebuie satisfacută.

Am răsturnat adîncurile
și asudați urcăm în fundul iadului.
Suntem struniți cu o zăbală
prea comoda și plăcută.

Clădim peste altare mormite
în care viața muribundă stă cuminte
și ne minte fără de cuvinte.
Iar în minte totul se desminte.
Și totuși nu luăm aminte.