Se lasă de-acum noaptea, se lasă-încet, încet
Tu ești iar lînga mine, dar ești mult mai atent...
Petalele pe care pe pat, le-ai răvășit,
Ai grija lor, s-alinte sufletu-mi dezgolit,
Cînd nopții îi pui frînă, să nu se mai grăbească,
Þinîndu-mă de mînă cu pofta-ți nebunească
De a cunoaste totul și-a mai descoperii,
De-a afla mii de taine doar pînă-n zori de zi
Pe bolta înstelată, luna și-a luat chitară
Și-i mîngîie alene strunele-n miez de seară...
O nota....și-încă una, pe fruntea-mi transpirată
Îmi freamătă sărutul cu gura-ți adorată...
Ai palmele prea fine pentru-a te refuza
Și-obrajii-îmbujorați, ca să nu fiu a ta
Pe norii albi ca neaua deja mă porți de-acum
Aș vrea doar să șoptesc, dar nu am cum să-ți spun
Sărutul tău m-oprește, uitînd de fapt ce-am vrut
Tu mă săruți din nou și-o iei de la-început...
Iar noaptea-încet coboară, înmireasmă-n stele
Mi-alungi cu-a ta blîndețe din gîndurile mele.
Fereastra spre iubire mi-o deschizi neîncetat...
Nu pot să cred că ești, dar... este-adevărat....
Tu vrei să mă convingi cu-al tău sărut fierbinte,
Dar m-ai convins deja cu-un sărut înainte,
Deși urmează încă mai multe și mai dulci
Fără-un strop de efort pe-nalte culmi m-aduci,
Iar zorii ne cuprind în dragostea nebună,
Ne luăm de-acum adio, dar numai de la lună
Oprindu-ne-o secundă, dar mai mult nu se poate....
Ne dorim neîncetat, chiar de-a trecut o noapte.