fragmente de alb
coboară din gări
o fată fumegă
naște grâu

toată noaptea înoată un cuțit

nu știu cât de drag voi fi morții
ochii îmi mârâie
și sunt atâtea flori

ea cântărește descompuneri mai înalte
chiar judecându-mi hainele și boala
mă ștampilez cu cosmosul ratat

uneori apărem
nu pe această lume