Ai fost plecată undeva, departe,
Nu am reușit să aflu unde,
Când te-ai întors nu mai erai ce-ai fost,
Erai ceva, nu pot să-i dau un nume.

Noaptea curgea cu ploaie albă,
Nelăsându-mă să-nchid un ochi
Și ziua soarele strălucea prea tare
Pentru a mai străluci și eu.
Doar tu.

Mă prăbușesc în pat
Căzut din cer.
Patul geme, dar mă acceptă.
E singurul.

Mă leg să înțeleg
Un rost la ce-a fost,
Mă mint să simt
Un început trecut,
Reușesc să orbesc,
Îmi zic că te iubesc
Și viața devine vis,
Stins, compromis…

Vom fi împreună pentru totdeauna,
Dar nu pot să nu mă întreb:
De ce?...